"Blue Jeans, White Shirt" - Glamour Editorial (Jan 2013)

Cuvântul de bază în viaţa mea este imprevizibil. Acesta şi procrastinare (<- I`m working really hard to fix this shit). My life is chaos – and I love it! Editorialul pentru Glamour nu face excepţie de la regulă. În timp ce eram la prezentările din cadrul Galei Avanpremiere XI I got THE CALL and that was that.

Toate bune şi frumoase, doar că în ziua cu editorialul am rămas fără curent. Apartament străin, oraş străin, mi-a luat ceva până am găsit/verificat siguranţele şi am sunat la companie – nimic, dle, nimic! Până la urmă vei spune ok, şi ce treabă are curentul cu un editorial? Păi, vezi tu, trebuia să trec printr-un proces obligatoriu numit spălatul părului (nu contează că e curat el, trebuie să fie proaspăt spălat) şi mai apoi să-l usuc.. Având în vedere că mai aveam câteva ore bune am zis că este suficient timp (see, the procrastination issue, I told you!) ca să se usuce în mod natural. Nu trec câteva minute, după ce ies din baie, că Eva (the amazing lady that makes everything possible – a.k.a my booker) mă roagă să ajung mai devreme. Say what? Îi explic ce am făcut şi mă sfătuieşte să îmi pun o căciulă sau o eşarfă. Iată cum, în cinci minute, ieşeam din apartament cu fularul meu galben învârtit în jurul capului, ca o acadea gigantică. O prezenţă discretă, ce mai! 😛

Misiune imposibilă: găseşte studioul lui Alex Gâlmeanu. Ştii străzile acelea în care distanţa dintre două clădiri e un kilometru? Ei bine, acum le ştiu şi eu. De parcă asta n-ar fi fost suficient, mai e şi o alee de zici că mergi spre Neverland. Când am păşit în studio, cu lookul meu boho-boschetăresc şi capsa pusă după atâtea căutări, m-a întâmpinat Paco, un brac german – am uitat de toate relele de pe lume şi a fost dragoste la prima vedere. I`m such a sucker when it comes to dogs! 😀 A se observa ce cuminte stă la poze – câine de fotograf, ce să comentez!

Încă de la primele joburi am învăţat să apreciez make-up artiştii. În primul rând pentru că au puterea să şteargă atâtea semne de (ne)bună purtare de pe faţa modelelor: alimentaţie neadecvată, oboseală, iritaţii şi cine mai ştie ce. În al doilea rând pentru că sunt oamenii în faţa cărora modelele trebuie să se prezinte cu faţa curată, fără corector, fără artificii, iar lor le revine sarcina să se uite cu adevărat la modelul de pe scaunul lor şi să descopere straniul, ineditul sau, pur şi simplu, frumuseţea fiecăreia, ca mai apoi să sublinieze (şi sporească – să fim serioşi!) trăsăturile prin ceea ce fac. Pentru acest editorial am lucrat cu Anca Buzea şi mi-a plăcut la nebunie de ea, din toate punctele de vedere. Cu Oana Vasilache, fashion editorul revistei, nu eram la prima întâlnire. A fost decis, în unanimitate, că lumea ar fi un loc mai bun daca vocea ei ne-ar trezi în fiecare dimineţă şi ne-ar scuti de întrebarea Cu ce mă îmbrac azi?. Deja îmi imaginam cum face recomandări pe baza temperaturii, mood-ului meu şi previziunile astrale 🙂

Cred că cel mai mare compliment indirect pe care mi l-au făcut amandouă a fost faptul că mi-au lăsat un look natural, deşi puteau să mă facă de nerecunoscut. Highly appreciated. Hope you love the result as much as I do! <3