Primul lucru pe care l-am văzut, când am deschis ochii, a fost răsăritul şi faptul că zburăm foarte aproape de nori. M-am uitat în dreapta şi Raluca zâmbea, bucuroasă că în sfârşit m-am trezit, iar în spatele meu Vali făcea poze la răsărit. Aveam alături oameni dragi şi mă îndreptam spre Paris pentru ediţia cu numărul cinzeci a Salonului Internaţional de Lenjerie şi aniversarea a douăzeci de ani de existenţă a brandului Jolidon.
Au trecut deja trei ani de când fac parte dintr-o echipă de aproape 50 de oameni, care se asigură că păstrează aceast brand pe loc fruntaş în competiţia internaţională (apropo, ştiai că Jolidon e singurul brand, din istoria acestui Salon, care a câştigat simultan şi premiul publicului cât şi al juriului? Recunosc: sunt mândră, de parcă le aş fi luat eu 🙂 ). Deci, se poate spune că lumea aşteaptă cu interes liniile basic, Prelude, Clandestine, Jolidon şi Lily.
După ce ne-am cazat şi am întâmpinat jumătatea de echipă venită de la Bucureşti, am pornit spre stand pentru repetiţiile care se anunţau a fi lungi. Spaţiul este incredibil de mare. Găseşti lenjerie pentru toate gusturile, cât şi distribuitori de materie primă. Întotdeauna am nişte emoţii teribile până ajung la stand. În primul an în care am participat era un poster imens cu mine şi campania pe care o făcusem pentru ei, aşa că abia aşteptam să-l văd. În al doilea an am aflat că vom avea Baletul lui Edi Stancu alături şi nu ştiam cum va fi prezentarea. Anul acesta realitatea mi-a depăşit aşteptările: standul arăta…delicios, colorat, plin de panglici şi cutii de cadouri:
Peste tot plutea un aer de intimitate şi aproape am uitat că aici se fac afacerile pentru următoarele şase luni şi nu se asistă doar la prezentări, în timp ce se serveşte o cupă de şampanie. Cred că este uşor să vizitezi Salonul dacă eşti distribuitor – ştii care e bugetul, colecţiile care te interesează, vii-vezi-alegi-pleci:
Dar, dacă eşti simplu vizitator o să te cucerească manechine carismatice care promovează diverse branduri sau o sa te atragă oferindu-ţi mici cadouri :D. Brandul Lise Charmel a lucrat mult timp cu modele românce: Catrinel Menghia sau Mădălina Ghenea au făcut campanii pentru ei şi nu cred că e uşor să rezişti farmecului lor când le vezi, de câţiva metri, zâmbind seducător:
Una dintre campaniile mele preferate a fost cea de la Aubade. Atât pozele cât şi standul mă făceau mereu să mă opresc la ei şi să mă gândesc la pozele alb-negru ale lui Helmut Newton:
În pauzele dintre prezentările noastre m-am plimbat de la un capăt la celălalt a Salonului şi m-am amuzat teribil la un număr de striptease virtual – o metodă prin care organizatorii au făcut o scurtă istorie a lenjeriei 😛 :
Linistea dinaintea furtunii 🙂 :
Girls vs. Boys:
Şi anul acesta o parte din Baletul lui Edi Stancu a fost alături de noi, făcând un show pe cinste. Cel mai mult îmi place la ei că sunt foarte apropiaţi, fiecare cu locul şi stilul lui în echipă, chiar dacă uneori mi s-a părut că funcţionează după legi pe care eu nu le pot înţelege. Băieţii ne-au făcut să râdem până ne-am stricat machiajul, iar fetele sunt şi mai sexy în realitate decât la televizor. Oricine poate dansa atât de mult pe tocurile de `nşpe centimetri de la Zara are tot respectul meu, deci – mă înclin, fetelor! 🙂
Mărturisesc că nu m-am abţinut de la nimic. M-au ispitit permanent cu dulciuri: în culise, pe scenă, peste tot 🙂 Poate tocmai pentru că am avut o altă echipă aproape ne-a determinat să fim şi noi, manechinele, mereu împreună. Toate pozele pe care le avem sunt de grup şi, deşi nu aş putea să vorbesc în numele tuturor, eu nici nu mi-aş fi dorit să fie altfel: bucuriile mari se împart, nu? 🙂
Sunt membri ai echipei care vin de peste zece ani la SIL şi pentru unii este deja o tradiţie să meargă să vadă turnul noaptea:
O parte din oamenii minunaţi care fac showul posibil şi cărora, de prea puţine ori, li se spune mulţumesc. Bogdan, Victor (tehnic), Rada (sunet&lumină), Gabriela (creaţie) şi restul echipei – you are awesome! 😀
Momentul final din cadrul prezentării mari (la care noi nu am avut acces, datorită faptului că participă doar câţiva reprezentanţi ai fiecărui brand) a aparţinut Jolidonului. La sfârşitul acestei ediţii era clar că a fost bifată reuşita pe toate planurile. Iar faptul că echipa de la Cluj a pierdut avionul şi a mai stat două zile la Paris a fost un cadou neaşteptat. Mulţi ani înainte, Jolidon! <3
You can see a short preview of the show – here 🙂
(foto: Gabriela Ichim, Iulia Săvulescu, me)
sky is the limit!…bravo! 🙂