Încercând să scriu despre Gala UAD – Gala de absolvire a studenţilor secţiei Modă şi Design Vestimentar ai Universităţii de Artă şi Design din Cluj – am constatat că îmi tremură uşor mâinile deasupra tastaturii. Am făcut o pauză, am încercat să scriu din nou, am mai făcut una şi atunci mi-am dat seama ce provocare este să transpun în cuvinte tot ce simt când mă gândesc nu doar la ediţia care a marcat două decenii de existenţă, ci şi la celelalte ediţii precedente la care am participat având diverse roluri. Alături de secţia de Design Vestimentar eu m-am format din multe puncte de vedere (încă mai învăţ de la ei) şi tot aici am cunoscut oameni alături de care deja număr ani buni de prietenie, prin urmare emoţiile sunt inevitabile – scriu despre oameni dragi. 
Seara de 29 iunie 2014 a fost pentru 24 de absolvenţi (14 licenţiaţi, 10 masteranzi), după cum spun şi americanii: the night that makes you or brakes you. Adevărul este că nu-i uşor să fii în pielea lor: cum ar putea să fie când stii că toţi specialiştii în domeniu sunt cu ochii pe tine şi aceasta este poate singura şansă să ajungi vreodată la ei (da, da – la oamenii aceia care te pot pune în paginile unor reviste de top, oamenii care te pot ajuta să transformi munca ta în bani, oamenii care dau premii consistente şi palpabile sau cei care oferă consultanţă timp de un an şi te ajută să îţi construieşti un nume/să ai continuitate). Pentru publicul larg evenimentul este, poate, un motiv să îmbrace haine fistichii, un spectacol variat la care pendulezi rapid între Cât de mult îmi place! şi Doamne Dumnezeule, ce? Cum? şi la care nu ştii când să stai cuminte sau când să faci poze pentru că e prea frumos ce se întâmplă pe scenă şi simţi că trebuie să împarţi experienţa postând pe reţelele de socializare. Pentru absolvenţi este seara în care au parte de o prima mostra (pentru unii şi ultima) din ce înseamnă un fashion show propriu, realizat de oameni care ştiu mersul lucrurilor, o mostră suficient de puternică încât să îi facă să îşi dorească mai mult. 
Locaţia a fost superbă – scena Teatrului Naţional. Ce poţi să îţi doreşti mai mult ca debutant? Ajungi pe treptele acestei clădiri, păşeşti pe covorul roşu, îşi ridici plicul pe care este indicat locul tău şi te aşezi confortabil aşteptând ca toată lumea să facă acelaşi lucru. Nu a trecut mult până am auzit o voce caldă că ne spune Bună Seara! şi ne introduce subtil în atmosferă – era vocea doamnei prof.univ.dr. Elena Basso Stănescu, cea care a şi iniţiat acest eveniment. M-am uitat la sala plină, la lojele care îşi primeau invitaţii speciali şi la siglele proiectate pe cortina roşie atât de familiară iubitorilor de teatru sau operă. Podiumul a fost una dintre curiozităţile personale pe care le-am avut legate de eveniment, mai ales că îmi plac să fie albe şi lungi, şi pot să spun că am suspinat de câteva ori că nu mă aflu pe el când l-am văzut, dar nici nu m-am plâns prea tare pentru că ipostaza de invitată era o premieră pentru mine şi m-am bucurat deplin de ea. Ce am văzut şi ce mi-a plăcut: 1) Am să încep cu Maasai Cricket Warriors de Demeter Evelin – The Athlete – cum i-am spus personajului conceput de Evelin inainte de a citi povestea colecţiei. Au fost mulţi studenţi care s-au orientat spre colecţii pe care le-au dedicat băieţilor, ceea ce mi se pare că piaţa dedicată lor începe să fie explorată din ce în ce mai tare. Iubitul meu va fi cu siguranţă fericit să afle acest lucru. Sursa de inspiraţie a fost echipa de cricket din Kenya, iar piesele rezultate au fost o combinaţie între echipamentul sportiv şi costumul tribal. Colecţia are un aer vădit de streetwear şi cred că ar avea un succes comercial fantastic dacă ar fi produsă în serie – sooo wearable! 
2) Colecţia mea preferată, dedicată şi aceasta bărbaţilor, este Inner Feelings semnată de Ingrid Teodosiu. Nu am să mă lungesc cu vorba pentru că îi pregătesc un material special, însă am să vă spun doar atât: Ingrid ar reuşi să planteze discordie în orice cuplu prin piesele semnate de ea. De ce? Pentru că sunt versatile. Am probat şi eu hainele şi îmi stăteau minunat. Pantalonilor le-am pus stiletto şi arătau extrem de sexy, am purtat cămăşile şi nu am vrut să le mai dau jos, ca să nu mai spun că deja i-am sterpelit o jachetă cu imprimeul ei trademark – bujorii. Colecţia ei e explorat lipsa armoniei dintre om şi natură, iar personajului ei i-am spus The Hopelessly Romantic pentru că m-a dus cu gândul la pictorii impresionişti şi la marii scriitori englezi care se retrăgeau în natură ca să creeze. 
3) Se pare că nu mai scăpăm de băieţi deoarece nici colectia Surrender nu face excepţie. Este semnată de Anamaria Puţ. Sunt puţine colecţii care mi-au plăcut atât pe podium, cât şi în poze, însă Surrender mi-a rămas pe retină. Nebunia anilor `70 şi implicit curentul punk au fost reinterpretare, iar stilul nonconformist a fost uşor temperat cu tuşe de eleganţă. Găsesc aceste două ţinute seducătoare! 
4) My quilty pleasure poartă semnătura Năzăricăi Bartoş. Colecţia White Picket Fence a pornit de la termenul de housewife, asociat cu imaginea casnicei anilor `50. Însă Năzărica a luat steriotipul femeii casnice şi a reconfigurat silueta personajului feminin. Nu s-a oprit doar aici, ci a luat acasă şi cel mai râvnit premiu a serii: Premiul Perwoll! Adică banii. Rezonez într-o oarecare măsură cu modul ei de a privi personajul şi mi se pare o colecţie ludică. Ah, paltonul acela…. 
5) Alt favorit al serii a fost Lucian Rusu. De data aceasta vorbim deja de o colecţie de masterat, foarte apreciată, distinsă cu premiul special oferit de Alin Gălăţescu. Prin urmare, de Lucian mai auzim, chiar repede, în sezonul de toamnă, la o nouă ediţie Avanpremiere! Colecţia Radical din chip a avut unsprezece piese, ceea ce pe mine m-a făcut să îl apreciez din start (ceilalţi au avut doar şapte). A fost foarte harnic din pasiune sau a stiut din start ce premiu vrea – nu mă pot pronunţa. Cert este că a reuşit. A fost inspirat din lucrările artistului Ashkan Honavar şi romanul Teorema lui Almodóvar a lui Antoni Casas Ros. Colecţia a fost mixtă, iar eu am ales două piese dedicate femeilor. Un mare wow în dreptul accesorilor – look at that bag! Da, geanta aceea a fost cândva o roată. 
6) Fără prea multe comentarii: I would absolutely wear this outfit – semnat de Emese Bako, din colecţia intitulată Al Jebr: 
Fotografiile de pe catwalk sunt realizate de către Ozana Mureşan – dacă vreţi să vedeţi toate colecţiile le găsiţi aici, iar pozele din backstage aparţin lui Sebastian Florea şi pot fi văzute aici! Machiajul meu a fost realizat de Flavia Silaghi – the girl with magic hands, iar rochia este semnată de Lucian Broscăţean pentru viitoarea colecţie Irina Schrotter – feeling proud to wear it!
Felicitări tuturor absolvenţilor: să nu leneviţi! Aştept să mai aud de voi: de licenţiaţi – la master, iar masteranzii – vreau să vă văd în ateliere proprii! La mulţi ani, Gala UAD!
