Anticipez că mai sunt câteva ore până când România se împarte din nou în două tabere. Nu din raționamente politice, de această dată, însă tot din cauza unui subiect care, la fel ca politica, pe vremuri, ar fi considerat un subiect tabu în codul bunelor maniere: statutul amoros. Manifestațiile se vor muta pe rețelele de socializare: tabăra 1 (a celor aflați într-o relație) va sărbători dragostea prin poze cu cadourile/momentele atent pregătite pentru ocazie, iar tabăra numărul 2 (cei single) va ridiculariza toate pornirile tabereI 1. Gândindu-mă la ce mă așteaptă, m-am decis să fac această postare despre cea mai importantă relație care se cuvine discutată și care este, probabil, una pe care o neglijăm cu vehemență toți: cea cu noi înșine. Înainte să începem să ne trâmbițăm fericirea pe internet sau să aruncăm cu săgeți ironice în alții, cred că ar trebui să ne întrebăm de unde ar veni ambele porniri. Fie că vorbesc din propria experiență, fie că observ ce se întâmplă în jurul meu, văd cum zi de zi cosmetizăm realitatea ca să o facem picture perfect. Văd cum judecățile de valoare ale celorlalți devin mai importante decât propria părere, cum vocea noastră interioară este diminuată din ce în ce mai tare: mâncăm când apucăm, adormim butonând telefonul, avem mii de prieteni pe social media, dar mai niciunul în realitate, suntem încurajați să consumăm cât mai mult și să economisim cât mai puțin și cel mai trist mi se pare că se cultivă sentimentul că orice faci it`s never cool enough! Și ajungi să te simți ciudat pentru că orice faci, dai peste realitatea cosmetizată a altuia și inevitabil o compari cu realitatea ta nealteată de filtre. Fără să-ți dai seama, ajungi să faci același lucru, iar tot ce câștigi cu fiecare like în plus, pierzi în ceva ce nu sesizezi la prima vedere – în relația cu tine însăți/însuți.
Mi-am pus de curând întrebarea dacă îmi place persoana care devin și, deși m-am mustrat pe ici, pe colo pentru unele alegeri, mi-am dat seama că sunt mândră de mine pentru că obiectivele majore pe care mi le-am setat în relația cu mine însămi sunt să trăiesc clipa sau cum ar zice bătrânii – să iau trenurile care opresc în gara mea, fără îndoieli și să nu uit că bogăția se obține prin cât/ce reușești să înveți, nu să cumperi. Așa am ajuns de curând la Sibiu, unde am filmat o nouă reclamă. Aici am petrecut un weekend cu Sandra Bendre, persoana care mi-a fost un fel de mentor în cele 72 de ore cât am stat împreună. Deși eram constant obosită din cauza filmărilor, care durau mai mult decât anticipasem toți, ea m-a încurajat constant să savurez detaliile mărunte (She would be such an amazing creative director – #DetailsFreak). În ultima zi petrecută la Maison Elysee, m-a convins să îmi dau un mic reset și așa am reușit să mă bucur de puținul timp liber pe care l-am prins între filmări. Am deschis o variantă mini a unei sticle de prosecco Mionetto. Am savurat-o pe îndelete, în timp ce mâncam croissante (le-am pierdut numărul) și mă bucuram de patul imens. Am rămas în pijamalele de mătase până târziu, răsfoind reviste de modă și citind. Dacă nu investim momente de calitate pentru noi, atunci de unde ne așteptăm să scoatem pentru ceilalți?
Acum că ai ajuns la sfârșitul acestei postări, aș vrea să pleci de aici cu un gând:
– dacă ești din tabăra 1, a celor într-o relație, te rog să urmărești aceast Ted Talk
– dacă esti din tabăra 2, a celor care încă nu au întâlnit încă o persoană potrivită, m-aș bucura să își răspunzi cu sinceritate la această întrebare
Indiferent de tabăra în care te afli, eu sper că o să pleci de pe blogul meu gândindu-te la relația cu tine și cum poți să o îmbunătățești. Chiar – poate îmi povestești și mie cum ai putea face asta – ne inspiram reciproc! Ce zici?
Love,
Fica
Fica, ce simti ca iti mentine respectul de sine la cote inalte?
Faptul ca atunci cand pun capul pe perna stiu ca vorba mi-a fost una cu fapta si amandoua mi-au fost una cu gandurile.
Superb!
It’s a silly thing, dar mereu imi scriu in agende si caiete, pe paginile inca albe, mesaje dragute, in ideea ca voi da peste ele intr-o zi si ma voi surprinde placut! Ma rasfat cu mici atentii si incerc sa fac asta si pentru cei din jur, e important sa le aratam aprecierea atunci cand se asteapta mai putin… La fel, e important sa ne iubim pe noi insine cand meritam mai putin! Pe principiul “fi schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”…
It is not a silly thing, Cristina! E great. Cuvintele au putere si te ajuta sa vizualizezi lucrurile, obiectivele. Pe langa asta gandeste-te ca poate o sa treaca anii si o sa le gasesti cand o sa se fi implinit deja tot ce ti-ai dorit. Si eu imi scriu mie foarte des. Mai ales liste de ”To do”. Functioneaza destul de bine in cazul unui Geaman imprastiat ce sunt. Hug mare!
Probabil reactia taberei 2 la felul de manifestare al taberei 1 este un pic justificata datorita aparentei virtuale pe care o arata tot mai des cuplurile – totul e plin de zambete si voie buna in online, dar de fapt in realitatea numai ei o stiu.
E si o presiune foarte mare pusa pe generatia noastra datorita acestor medii virtuale in care conteaza like-rile si numarul asa zisilor ‘friends” , multi intrand intr-o relatie doar de dragul relatiei in sine. Plus, ne este foarte frica de singuratate – scriu din proprie experienta, insa singuratatea – cu masura, m-a ajutat foarte mult sa ma definesc ca persoana si ca om. E o lectie dura insa foarte modelatoare – chiar daca cei din jur nu o inteleg.
Felicitari pentru frumoasele cuvinte.