Binecuvântările, deghizate sau fățișe, se numără iarna. Lângă brazi împodobiți, poate în mijlocul prietenilor dragi sau când strângi în brațe o persoană iubită și un ”Cum pot fi, Doamne, atât de norocoasă?” trece rapid printre gânduri. Mulțumitori – sunt sigură că fiecare am putea găsi motive să fim. Cam așa închei anul de fiecare dată, pentru că dincolo de câteva ”dificultăți temporare” (cum îmi place să le numesc) nu m-am confruntat cu boli și toti cei dragi sunt bine, sănătoși și în viață. Apropo de ei, întâlnindu-mă cu majoritatea de Sărbători, i-am tot auzit întrebându-se: Când a trecut un an? Și atunci mi-am dat seama câte s-au schimbat anul acesta când mintea mea a început să prelucreze toate datele în minte: event planner mode activated. La birou râdem des pe tema limbajului: ”vorbim prețuri” / ”vorbim date” și dacă la început eram șocată să o văd pe Oana, colega mea, în toată splendoarea organizatorică, mai apoi am învățat, ca un copil, același stil. Astfel nu am putut să zic că nu știu unde e anul 2017 – pentru că am răspuns pentru fiecare săptămână care a trecut și lecție pe care a adus-o.
Lucrând într-un colectiv format aproape în totalitate din femei, departe de modă așa cum am cunoscut-o în ultimii zece ani și ancorată deplin în ce înseamnă a real job, 9 to 5, am avut ce prelua. Așa că nu m-am sfiit să le întreb cum reușesc să oscileze cu eleganță între familie și job, între performanță, dar și o anumită calitate a vieții. Am luat-o de la zero, iar pe drum am spus de multe ori ”Doamne, habar n-am ce fac”. Însă ca într-un puzzle complet, la sfârșitul anului mă uit înapoi și înțeleg cum nimic nu a fost întâmplător și cât de organic se leagă toate. Prin cel mai mare vot de încredere primit de la echipa Vanilla, am pășit într-un domeniu pe care îl iubesc din toată inima și pe care învăț constant să îl stăpânesc. 2018 promite să mă contureze ca femeia ce mi-am dorit întotdeauna să fiu: ca vorbire, ca purtare, ca imagine, ca om frumos în toate aspectele.
Dacă ai ajuns să citești aceste rânduri – îți mulțumesc. Înseamnă că ceva din tine rezonează cu ce fac. Tragând puțin cu ochiul la 2018 pot să îți spun că o să avem o călătorie pe cinste împreună, dincolo de “Vai ce faină e ținuta asta și ce misto e parfumul acesta!”. Mai mult spre “Ținuta în care iau the jackpot și parfumul care zice <femeie!>”. Mai mult despre ”a fi”, decât despre ”a avea”. Te aștept în vizită des, pentru că urmează să te iau cu mine peste tot – yes! Videos alert. Închei anul cu invitația de a-mi rămâne aproape și cu promisiunea că A woman rising nu sunt doar eu, ci și tu, alături de mine.
Am păstrat acest shooting special pentru ultima postare din an. E făcut în Viena, la Albertina Museum și mă reprezintă total. Costumul din catifea royal blue e de la Nissa și e my go to outfit momentan – obsedată de culoare, înnebunită după material. Pantofii sunt de la Benaza, brosa este de la mama mea, iar cămașa este de la Zara. Mulțumesc mult Alexandrei și lui Andrei Mezzinoi pentru poze și pentru amintirea frumoasă pe care o am datorită lor – it takes bravery to work with a complete stranger. Pe ei îi îmbrațisez virtual, iar ție îți doresc un an nou plin de împliniri! Ne vedem în 2018!
Love,
Fica
