Încă de la primii pași pe aeroportul Denpasar, s-au lipit instant două lucruri de mine: tricoul, din cauza unei umidități care m-a obosit mai tare decât zborul de 14 ore (34 de grade seara – Oh, Lord, have mercy!), mai apoi zâmbetul oamenilor mărunți care alergau de colo, colo ca să facă pe plac unei echipe de modele care trebuia să ajungă cât mai repede la hotel. Văzându-le pe Andreea și Erica, ambele cu păr lung, blond și piele neatinsă de soare, alături de șoferii care încărcau bagajele, mai mici decât ele cu vreo 20 de centimetri și cu tenul de culoarea ciocolatei amestecate cu lapte, am zâmbit văzând cât de diferiți ne-a creat D-zeu și mi-am șoptit „Bine ai venit in Indonezia, Fica!” știind, din acel moment, că o să-mi placă. Și așa a fost, dar le luăm, ca întotdeauna, pe rând…
Prima dragoste? Mâncarea. De parcă aș fi uitat scopul și durata vizitei. Ce costume de baie, ce rochii semitransparente? Porumb fiert sau prăjit la orice colț de stradă – yes, please! Oh, shit, I`ve got braces, I`ll just watch, thank you. Minunatele Nasi și Mie Goreng – oricând! Se ia o tonă de noodles (sau de orez) și se fac combinații cu legume, fructe de mare, frigărui de vită, frigărui de pui. Cireașa de pe tort e… oul. Îl pun peste orice. M-am supărat putin când unul plutea și într-o supă, dar ne-am ignorat reciproc. Am mâncat edamame cât pentru cinci generații (dacă nu te înțelegi bine cu Asian cuisine atunci menționez că sunt păstăi de soia, servite cu sare – delicioase!). În majoritatea restaurantelor din Jimbaran Bay poți să îți alegi peștele pe care dorești să ti-l prepare sau, ca în filme, homarul din acvariu care îți ajunge ulterior în farfurie. Fructe exotice din plin: banane în miniatură, apă din nucă de cocos, o mică dependență de snake fruit (salak) care e dulce-acrișor și bineînțeles experiența cu infamul durian – fructul care miroase a cadavru, dar ar trebui să aibă gust de vanilie. N-a avut și, ca să îl citez pe Anthony Bourdain, it was like French kissing my dead grandma. Am fost cea mai curajoasă din grup (după ce l-am desfacut nimeni nu a vrut să-l încerce, simțind mirosul) și era să fiu abandonată pe Turtle Island, sub amenințarea că sigur o să mi se facă rău și o să vomit în barcă.
Cinci zile m-a ținut tot amorul, după care a început să îmi fie rău: de la oboseală, de la căldură și de la faptul că majoritatea preparatelor sunt picante. Noroc cu un sos cremos de arahide care mai tempera situația. Un loc care merită vizitat este Cafe Lotus. Nu prea îți spune mare lucru din exterior, dar au un view superb către un templu și te poți delecta cu mâncare specifică după o plimbare prin Sacred Monkey Forest – locul în care eu m-am distrat cel mai tare, by the way. În cealaltă extremă se află terasa hotelului Four Seasons, pentru cei care vor o gustare mai pretențioasă, un context mai rafinat, dar un view la fel de spectaculos. Vegetația stratificată lasă să se întrevadă case care aparțin Donatellei Versace sau lui Elton John, iar prin tot hotelul este lăsat să curgă, printr-un canal special, apa care se găsește deasupra lui. Loved it! Dacă ai pus în bagaj și o rochie sexy, care ar pune în evidență noul bronz, atunci Ku De Ta este destinația perfectă pentru cină, dans și un răsărit pe malul mării. Un pic de party nu face rău nimănui!
Deși a fost visul meu, de când mă știu, să ajung în Bali și să îmbrățișez un elefant, experiența m-a dezamăgit complet. Pe lângă prețul astronomic care trebuia achitat pentru o plimbare de 10 minute (75 de dolari), mai era și un cleștișor cu care îi ciupeau tot timpul sau îi trăgeau de păr, pentru că elefanții erau distrași de la traseu de… mâncare. Mi-a lăsat un gust foarte amar toată povestea. În schimb, Sacred Monkey Forest a fost un circ total. Am ieșit șifonată și murdară de acolo, am râs cu lacrimi și am rămas cu una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Maimuțele sunt libere să facă ce vor, erau foarte mulți puiuți peste tot, iar dacă le dădeai o banană (sunt hrăniți de îngrijitori, bananele sunt un fel de desert) veneau pe tine grămadă. M-am panicat la început când i-am simțit peste tot pe mine: degeaba vine unul din față și îți spui ”keep calm”, când simți ceva și pe picior, și pe spate, iar unul ți se pune fix pe cap. Looooved it. Sunt niște hoțomani mici, dar sunt haioase rău. Dacă ești fan reptile – găsești din plin și așa ceva.
A doua dragoste? Varietatea. Bali este genul de loc de care te îndrăgostești, indiferent de câte stele te întâmpină la intrarea în hotel. Dacă sunt 5 – înseamnă că îți place să fii răsfățat de cele mai bune servicii pe care banii le pot aduce, să te relaxezi la marginea unui infinity pool în timp ce savurezi un fresh de papaya sau ananas – Fii fără grija, ai ales bine: indonezienii sunt cei mai ospitalieri oameni pe care i-am întâlnit vreodată și știu cum să te facă să nu-ți dorești să părăsești resortul. Pe cealaltă parte, dacă te întâmpină 2, 3* atunci înseamnă că ai ales să investești mai puțin în cazare și mai mult în tururi sau mai știu eu ce, cu gândul că nu vrei sta prea mult prin hotel. Și pentru tine am vești bune: Bali oferă nenumărate opțiuni – de la sporturi extreme, până la plantații de ceai, temple și workshopuri de toate felurile (poți să iei cooking classes cu localnicii, poți să își prepari propria cafea chiar pe o plantație sau poți să îți creezi un parfum din uleiurile esențiale specifice). Sunt niste meșteșugari extraordinari, așa că tot contrastul dintre măiestria statuilor impunătoare de pe marginea drumurilor și căsuțele sărăcăcioase în care locuiesc, o să își ofere un spectacol de neuitat. Peste tot pe unde am fost copiii ne strigau ”sister” și își făceau poze cu mine și celelalte fete, iar eu, în permanență, eram pierdută în timp și spațiu, datorită traficului infernal și a mulțimii de oameni pe motociclete sau scutere, care creau un haos de nedescris.
Iubitul meu încă duce tratative intense cu mine, ca să mă urc pe motor, iar acest bebe is already owning the streets. Ok – having a little shame moment right here!
Tanah Lot Temple
Tegalalang Rice Terrace
Din Indonezia eu m-am întors plină de recunoștință. Dacă m-ar pune cineva să îi spun, în câteva cuvinte, ce cred despre Bali, i-aș spune că este destinația perfectă pentru o lună de miere. Îți oferă contextul perfect ca să îți trăiești povestea de dragoste după toate clișeele clasice (cu apusuri desprinse de pe vederi, cu cină pe malul mării, cu valuri care se sparg de stânca restaurantului pe care te afli, etc etc#donotjudge), dar ai de întâmpinat și o mulțime de provocări pe străzile diferitelor provincii. Drumurile de la un templu la celălalt sunt foooooarte lungi (eu am citit două cărți în bus, ca să înțelegeți cât amar de drum am parcurs), așa că orice călătorie e mai ușoară în doi.
Sending some love while I am already working on a lot of pics I took, on a private beach in Bali, with the new swimwear line from Jolidon. Here`s just a little preview. So, be sure to stop by next week too <3
